O glumă simplă și bună este următoarea: Un tată a dat fiului său niște sfaturi despre subiecte de conversație pentru prima întâlnire de dragoste a fiului. “Ține minte, mâncarea și familia sunt subiecte bune, dar dacă nu merg, încearcă filosofia.” La întâlnire, conversația nu mergea prea bine și fiul și-a amintit sfatul tatălui. “Îți plac cartofii?” a întrebat-o el pe fată. “Nu,” a răspuns ea. “Și ai vreun frate?” “Nu.” “Și dacă ai avea un frate, i-ar plăcea cartofii?”
Acum exercițiul spiritual serios pentru a nu face din viață o glumă:
Meditația 1, din Cartea a IV-a. Marcus Aurelius, Către Sine:
,,Ori de câte ori forța care stăpânește în tine (adică, rațiunea) se păstrează în armonie cu rânduielile naturii, se comportă astfel față de cele ivite în cale, încât (…) nu arată interes deosebit pentru nici o categorie de preocupări, ci către lucrurile vrednice de dorit năzuiește cu prudență, iar din obstacolul întâlnit își face material pentru un nou avânt, asemenea focului care pune stăpânire pe toate lucrurile asupra cărora se năpustește pe când, o biată făclie îndată ar fi stinsă de oricare din aceste lucruri, strălucitoarea văpaie le soarbe grabnic spre sine, le mistuie și întreținută chiar din ele, se ridică triumfătoare spre înălțimi.”