La exemplul său.

Calea lui Marcus, ziua 17.

Următorul fragment din jurnalul cu gânduri pentru sine, al lui Marcus Aurelius, poate fi ghid de viață profesională și personală pentru oricine.

În ziua de azi, lucrurile esențiale sunt acoperite de interpretări și ,,interpreți”; de psihologie, de filosofie, de mentoring, de mindfulness, de neuroștiințe, de orice. Fiecare ,,cântă’’ ca să se audă mai mult numele său și interpretarea, decât esența și mesajul provenite de la personalități fundamental exemple.

Nu are rost să interpretezi ce urmează mai jos. E de ajuns să citești, să interiorizezi mesajul și să aplici.

De reținut că Marcus Aurelius nu a scris meditațiile sale, Către sine, pentru a deveni autor motivațional sau vedetă, ci a scris propriile gânduri ca un manual către sine, pentru sine.

Mai jos, Marcus continuă expunerea despre inspirația pe care i-au oferit-o modul de a fi, comportamentul și felul de a conduce al tatălui său adoptiv, împăratul Antoninus Pius.

1.16 (b) ,,Am învățat de la el, cum se pot păstra prietenii, fără să îi tratez cu răceală rafinată, dar nici cu interes prea arzător, era în toate împrejurările împăcat cu sine, dăruit cu o statornică limpezime de spirit. L-am avut ca model pentru desăvârșită sa capacitate de prevedere a lucrurilor, de amănunțita lor punere în ordine, fără a face nimic dramatic din aceasta; l-am văzut micșorând, pe cât cu putință, aclamațiile și toate lingușirile față de el, veghind în continuu, atât la îndeplinirea datoriilor impuse de conducerea statului cât și la reducerea cheltuielilor pentru spectacolele publice, răbdând chiar nemulțumirile provocate de oricare din atitudinile sale. La exemplul său, m-am obișnuit să-mi alung teama superstițioasă de zei, iar în ceea ce privește pe oameni, să nu mă preocupe grija de a câștiga popularitatea cu orice preț, fie prin amabilități lingușitoare, fie arătându-mă prieten al poporului de formă, ci să fiu sobru în orice împrejurare și ferm, dar nicidecum grosolan sau amator de ciudățenii cu tot dinadinsul. De cele oferite pentru înlesnirea vieții, care mi s-au oferit din belșug de către soartă, m-a povățuit să mă folosesc fără îngâmfare, dar și fără ezitări, așa încât să mă înfrupt din ele, fără a-mi face din ele o deosebită grijă, atunci când nu le am, dar să nu le duc dorul, când nu le am. N-a spus nimeni despre el că este măscărici, sau sofist, sau pedant, ci bărbat matur, desăvârșit, indiferent la lingușiri, în stare să reziste și pornirilor sale și împotriva celor ale altora.”

Marcus Aurelius, Către sine.