Lasă cartea, practică!
Calea lui Marcus, ziua 22.
Ceea ce lipsește omului ca să își schimbe viața este voința! Și perseverența.
Acestea două exersate zilnic. Voința și perseverența, fără irosirea în zeci de activități inutile. Adică a face un exercițiu spiritual până la capăt. Care e capătul? Păi, atunci când scapi de un obicei rău, de exemplu! Că este mâine, că este peste un an sau zece.
Cu perseverență, multe alte lucruri bune se petrec pe drum. Asta oferă deplin meditațiile lui Marcus Aurelius, aplicate zi de zi!
Imaginea de mai jos reprezintă renunțarea la cărți de care vorbește Marcus Aurelius. Cartea aruncată, din mâna lui Marcus Aurelius, spre cer se transformă în pasăre.
El nu spune să renunți la studiu, ci spune să pui în practică zi de zi ceea ce cunoști. Odată cunoscut idealul de viață al persoanei înțelepte, e responsabil să decizi să aplici zilnic. Este ca la exersatul la un instrument. Odată îți va ieși foarte bine, tu exersează. În felul acesta și Epictet afirma: ,,Eu însumi vreau să fiu un astfel de om!”
2.3 ,,Tot ce se petrece în univers este o dovadă că există o providență divină. Tot ceea ce aparent vine de la soartă sau de la întâmplare nu se petrece în afara naturii, ci este urmarea unei urzeli și a unei înlănțuiri de cauze, rânduită de providență. Toate curg dintr-un astfel de izvor.
În afară de aceasta, există o forță a necesității folositoare întregului univers, din care tu însuți ești o parte. Prin urmare, tot ceea ce produce natura întregului este bun pentru fiecare parte și în același timp o și menține. Căci după cum transformările elementelor mențin universul, tot astfel îl păstrează și transformările celor compuse din elemente.
Acestea să-ți fie de ajuns, de vreme ce sunt principii esențiale.
Înlătură deci setea de cărți, ca să nu mori cârtind, ci dimpotrivă, cu adevărat mulțumit, senin și recunoscător din toată inima zeilor.”
Marcus Aurelius, Către sine. Cartea 2, meditația 3.