Nu pierzi ce n-ai.
Calea lui Marcus, ziua 33.
O glumă rece - caldă pe care prefer s-o spun celor care fac planuri pentru alții - este următoarea:
Doamna Raşhela Goldstein își plimbă nepoții prin mall. Două mame tinere, ieșite și ele cu pruncii la shopping, se apropie de bătrâna Raşhela și îi spun: „Vaaai, ce simpatici nepoței aveți. Câți ani au?”
La care doamna Raşhela Goldstein răspunde: „Medicul, adică acesta mai mic, are abia 5 ani, iar avocatul, frumosul ăsta și iubitul lui buni, are deocamdată doar 12!”
Meditația 14, din Cartea a II-a. Marcus Aurelius, Către Sine.
„Chiar dacă ți-ar fi fost hărăzit să viețuiești trei mii de ani, sau de tot atâtea ori zece mii, amintește-ți totuși că nimeni nu pierde altă viață decât cea pe care o trăiește și, de asemenea, că nimeni nu trăiește altă viață, decât cea pe care o pierde.
(…) Deci, cea mai lungă existență poate fi socotită la fel cu cea mai scurtă, căci prezentul este egal pentru toți. (…) Căci cu adevărat, nimeni nu poate pierde nici trecutul, nici viitorul. De altfel, cum ar fi posibil să ia cineva de la vreunul ceea ce nu are?
(…) Trebuie deci să-ți aduci aminte aceste două adevăruri:
Primul, că toate sunt identice din vecie și toate se învârt în același veșnic circuit, deci nu e nicio deosebire dacă un oarecare le-ar privi într-o sută de ani, în două sute sau într-un timp nemărginit.
Al doilea, că și cel cu o viață foarte lungă și cel, de timpuriu sortit morții, suferă o pierdere egală, deoarece prezentul este singurul de care pot fi lipsiți oamenii, fiindcă numai pe acesta îl au și fiindcă nimeni nu pierde ce n-are.