O bubă. Tumoare a ordinei universale.
Calea lui Marcus, ziua 35.
E timpul unei glume despre identitate și nebunie sau când identitatea (falsificată) devine o nebunie curată! M-a amuzat mult când am auzit-o spusă de către avocatul și prietenul meu, Cezar. Nu Acel Cezar, ci unul normal.
Un tip ajunge internat la spitalul de nebuni. Pe secție spune medicului: ,,Să știți că eu sunt "Ștefan cel Mare”. Medicul spune: ,,Excelent. Avem salonul domnitorilor. Vă așteaptă Mihai Viteazul și Constantin Brâncoveanu. Sigur veți avea o companie pe cinste!” Tipul răspunde intrigat: ,,Nu dau doi bani pe salonul vostru de domnitori și nu mă interesează pe mine să stau cu așa ceva!” Medicul întreabă: ,,Dar ce vă reține?”La care tipul răspunde: ,,Eu sunt Bulevard!”
Iar acum, mai jos, exercițiul spiritual de integrat pentru o viață interioară unde rațiunea e în armonie cu sufletul. Vă invit să meditați foarte serios la această meditație de azi. Despre ceea ce necinstește sufletul.
Meditația 14, din Cartea a II-a. Marcus Aurelius, Către Sine:
,,Sufletul omului, din îndrăzneala nesăbuită, se necinstește, de câte ori, atât cât stă în puterea lui, devine o bubă, o tumoare a ordinei universale. A se arăta nemulțumit împotriva vreunuia din evenimentele care se înlănțuie înseamnă, fără îndoială, o abatere de la natură, în care există ca părți, structurile individuale ale celorlalte ființe.
Se necinstește (sufletul), de asemenea când se îndepărtează cu dușmănie de vreun alt om, sau se îndreaptă împotriva lui, cu intenția de a-l vătăma, cum fac, de pildă, sufletele celor cuprinși de mânie.
În al treilea rând, sufletul se necinstește de câte ori se lasă depășit de plăcere sau de suferință.
În al patrulea rând, când se preface, când se dovedește necinstit și nesincer în acțiuni și vorbe.
În al cincilea rând, când faptele și înclinațiile sale nu sunt îndreptate către un scop, ci se produc la întâmplare, anapoda, cu toate că și cele mai mărunte fapte trebuie să se ivească, ridicându-se spre o finalitate..
Iar pentru om, ființă rațională, finalitatea este să se supună rațiunii și legilor celei mai respectate cetăți, cele mai respectate orânduiri.”

