,,Cel care dorește cu ardoare gloria după moarte, nu-și imaginează că degrabă va dispărea pe rând, unul câte unul, fiecare din cei care prilejuiesc amintiri despre el. (…) Să presupunem totuși că cei care-și vor aminti sunt nemuritori și că amintirea însăși e nepieritoare. Ce semnifică pentru tine aceasta? Și nu mai spun că pentru cel care a murit nu înseamnă nimic, dar ce înseamnă lauda oare, pentru cel care trăiește? În afară de faptul că e provocată de un anumit interes?…”
Meditația 19, din Cartea a IV-a, a jurnalului ,,Către Sine” a lui Marcus Aurelius.
(Imaginea reprezintă tabloul lui Paul Gauguin ,,Când te vei mărita?” pe care l-am schimbat cu inteligența artificială în stil românesc. Adică, una dintre cele două femei tahitiene a devenit româncă - albă și la fel de atrăgătoare din datorie de dorință identitară a artei universale în numele româncelor, așa!)
Detașează-te de nevoia de recunoaștere și laudă. Fă ceea ce este drept și bun nu pentru a primi aplauze sau a-ți construi o reputație, ci pentru că este în acord cu principiile tale cele mai înalte. Adevărata valoare a acțiunilor tale stă în integritatea lor intrinsecă, nu în validarea trecătoare a celor din jur.
Exemplu practic:
Imaginează-ți că te afli într-o situație în care poți face un bine cuiva (de exemplu, ajuți un coleg cu o sarcină dificilă, oferi un sfat util, sau pur și simplu ai o atitudine amabilă cu un străin). În loc să te gândești cum vei fi perceput pentru asta sau dacă vei primi mulțumiri sau laude, pur și simplu faci lucrul bun pentru că simți că este corect și benefic. Dacă ajutorul tău rămâne nerecunoscut sau chiar trece neobservat, nu te simți descurajat. Satisfacția ta provine din conștiința că ai acționat conform valorilor tale, nu din reacția externă.
Succes în perseverență!